Întrebări frecvente

Potrivit prevederilor din actul normativ, mecanismul de funcţionare al prevenirii este următorul:

  • organul de control încheie un proces-verbal de constatare a neregulilor și anexează un plan de remediere, care cuprinde aspecte ce trebuie corectate, precum și termenul de conformare pentru fiecare faptă;
  • termenul de remediere este de maximum 90 de zile calendaristice;
  • în termen de zece zile de la data expirării termenului de remediere, organul de control revine în vederea constatării îndeplinirii planului de remediere;
  • în cazul în care se constată că nu au fost respectate obligațiile stabilite în planul de conformare, în termenul acordat, organul de control aplică sancțiunile prevăzute de actele normative în vigoare.

Potrivit legii, durata termenului de remediere se stabileşte cu luarea în considerare a circumstanţelor săvârşirii faptei şi a duratei de timp necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor legale, iar durata termenului de remediere stabilită de organul de control nu poate fi modificată. Prin urmare, acesta poate stabili și un termen mai mic pentru remediere, chiar câteva zile, în funcție de circumstanțele săvârşirii faptei şi a duratei de timp necesare pentru remedierea îndatoririlor legale nerespectate de entitate, în maximum 90 de zile.

Agentul constatator aplică doar sancțiunea avertismentului, fără întocmirea planului de remediere, în următoarele cazuri:

  • atunci când, în cursul derulării controlului, contravenientul își îndeplinește obligația legală;
  • în cazul în care contravenția săvârșită nu este continuă.

O entitate poate beneficia de măsurile de prevenire o singură dată pentru fiecare faptă care constituie contravenție și intră sub incidența Legii Prevenirii nr. 270/2017, într-un termen de trei ani.

Potrivit   art. 8. alin (1), în termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data expirării termenului de remediere, autoritatea/instituţia publică cu atribuţii de control are obligaţia să reia controlul şi să completeze partea a II-a a planului de remediere anexat la procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii şi, dacă este cazul, registrul unic de control, cu menţiuni privind modalitatea de respectare a măsurilor de remediere dispuse

Planul de remediere, astfel cum este prevăzut de H.G. nr. 33/2018 este compus din două părți, partea I – unde se menționează fapta săvârșită, măsurile de remediere dispuse de organul de control și termenul de remediere. Partea a II-a denumită ,,Modul de îndeplinire a măsurilor de remediere” cuprinde fapta săvârșită, măsurile de remediere și modul de îndeplinire.

Dacă o entitate săvârşeşte mai multe contravenţii, din cele prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 33/2018, de la art. 10 alin. (3), constatate în acelaşi timp de acelaşi agent constatator, se încheie un singur proces-verbal de constatare a acestora şi de aplicare a sancţiunilor, cu respectarea prevederilor art. 4, la care se anexează, după caz, un plan de remediere.

Potrivit dispozițiilor de la art. 10 alin. 1 din Legea prevenirii ce stipulează: „1) începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, prin derogare de la prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, pentru constatarea și sancționarea contravențiilor menționate în hotărârea prevăzută la art. 10 alin. (3), se aplică dispozițiile prezentei legi.

Astfel, atât pentru constatarea cât și pentru sancționarea contravențiilor prevăzute la art. 10 alin. 3 se aplică dispozițiile Legii Prevenirii, dar trebuie să se țină cont de faptul că legea nu retroactivează, ceea ce înseamnă că față de contravențiile constatate, dar nesancționate la data apariției legii, se aplică prevederile O.G. nr. 2/2001. Legea prevenirii stabilește în mod expres că dispozițiile sale se aplică începând cu data intrării în vigoare, prin derogare de la prevederile O.G. nr. 2/2001, atât sub aspectul constatării cât și sub aspectul sancționării.

Nu intră sub incidența Legii Prevenirii, atât contravențiile prevăzute prin hotărâri ale consiliilor locale emise de unitățile teritorial administrative – comune, oraşe, municipii sau sectoare ale municipiului Bucureşti, și nici cele adoptate de consiliile judeţene ori de Consiliul General al Municipiului Bucureşti. În acest sens, Legea nu poate reglementa în locul autorităților administrațiilor locale și județene și pentru acestea, având în vedere principiul autonomiei locale, reglementat de art. 120 alin. 1 din Constituția României, “administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice”.

Totodată, nu intră sub incidența Legii Prevenirii, comiterea unor fapte, unde intenția de a încălca legea este evidentă și care prezintă un grad de pericol ridicat pentru sănătatea și siguranța populației.